Marat Safin – antieroul perfect

sf-in-2005-where-safin-defeated-federer

Marat Safin, câştigător de 15 titluri în turneele ATP, inclusiv două turnee de Grand Slam, fost numărul unu mondial şi idolul adolescenţei mele, a jucat miercuri 11 noiembrie 2009 probabil ultimul meci ca profesionist.

Ce se poate spune despre o carieră ca a rusului? Pete Sampras spunea despre Safin, după finala de la US Open din 2000, că va fi jucătorul care va domina tenisul mondial în următorii ani. Din păcate pronosticul lui Sampras a fost cam la fel de exact ca cele făcute de Pele.

Unii critici probabil ar spune, nu total neîntemeiat, că Safin şi-a cam irosit talentul. Că a fost un caz clasic de jucător care s-a născut talent şi a murit speranţă. Că a fost prea temperamental şi că a avut o viaţă personală prea agitată.

Poate că în unele aspecte tind să le dau dreptate. E păcat că un jucător de talia lui nu a mai câştigat niciun turneu din 2005.

Totuşi cred că nimeni nu îi poate reproşa rusului că nu a fost un showman adevărat . Safin a făcut de-a lungul carierei sale multe meciuri memorabile, printre care şi cel mai frumos meci de tenis în opinia mea, semifinala de la Australian Open din 2005, câştigată împotriva lui Federer.

Astăzi într-un tenis care se joacă din ce în ce mai defensiv şi mai în forţă, cu jucători extrem de bine pregătiţi fizic şi psihic, e clar că un rebel ca Marat nu îşi mai găseşte locul.

Admir puterea de concentrare şi tehnica lui Federer, îndârjirea şi forţa de a reveni a lui Nadal, dar cred că le lipseşte ceva. Lucrul care le lipseşte e zâmbetul de pe buze.

Chiar dacă a ţipat la arbitrii, la el însuşi şi a spart din 2005 până în prezent aproximativ 300 de rachete, Marat nu a uitat niciodată să zâmbească.

Până la urmă cred că asta contează cel mai mult în tenis, zâmbetul de pe faţa jucătorului şi cel de pe faţa publicului, iar Marat ne-a oferit de-a lungul timpului multe zâmbete.

Liber să alegi

În data de 5 iunie 1989 o imagine de la prostestele din piaţa Tiananmen din Beijing făcea înconjurul lumii. Fotografia făcută de Jeff Widener arăta ceva incredibil, un bărbat cu o sacoşă în mână oprea o coloană de tancuri.

Pe 16 Decembrie în acelaşi an o mână de oameni se strângea în faţa apatamentului unui pastor reformat din Timişoara, pentru a-l proteja de opresiunea statului comunist. Numele acelui pastor era László Tőkés, iar ceea ce a pornit ca un mic protest s-a sfârşit prin căderea comunismului în România.

Uneori pentru a schimba o ţară nu e nevoie decât de o mână de oameni decişi să nu mai îndure opresiunea statului. Din păcate se pare că undeva pe drum am uitat lucrul acesta şi ne-am trezit în anul 2009 îngheţaţi în acelaşi sistem care funcţionează pe bază de pile, relaţii şi interese. Din multe puncte de vedere suntem neputincioşi în faţa unui stat care ne umileşte constant.

Un astfel de exemplu este dat de recenta grevă a magistraţilor. Nu vreau să intru în foarte multe detalii tehnice şi discuţii inutile de tip talkshow, dar vreau să accentuez că cel mai periculos efect al acestui protest este blocarea economiei.

Ca de obicei, şi în această situaţie nimeni nu are dreptate în totalitate fiind vorba de foarte multe nuanţe. Lucrul care mă nelinişteşte pe mine este că în momentul de faţă în România nu există o modalitate clară de sancţionare a magistraţilor. În încercarea de a imuniza justiţia de jocurile politice am ajuns să avem judecători şi procurori atotputernici, lipsiţi de legitimitate democratică.

Sunt de acord că puterea judecătorească trebuie să se bucure de independenţă în raport cu puterea legislativă şi cea executivă, dar mi se pare necesară existenţa unui mecanism prin care magistraţii să poată fi traşi la răspundere de către plătitorul obişnuit de taxe. La urma urmei salariile judecătorilor provin din impozitele plătite de fiecare dintre noi. Din fericire există o soluţie simplă şi corectă pentru care trebuie să îi mulţumim greciei antice.

Democraţia. Aceasta este singura metodă prin care putem să îi oferim legitimitate puterii judecătoreşti. Soluţia pe care o propun eu este simplă, deşi sunt sigur că mulţi mă vor înjura pentru originea ei americană. Astfel, propun ca la un anumit interval de timp, să spunem o dată la 4 ani, în cadrul alegerilor locale să votăm şi preşedinţii de instanţă de la judecătorii, tribunale şi curţi de apel. În acest mod în cazul în care am fi nemulţumiţi de actul de justiţie vom avea posibilitatea de a-i sancţiona pe magistraţi prin neacordarea unui nou mandat.

Sunt sigur că această soluţie poate părea cel puţin fantezistă acum şi că la început s-ar putea să dea naştere la multă confuzie, dar şi la alegerea unor magistraţi incompetenţi, dar cu priză la public.

Însă frumuseţea democraţiei este că, la fel ca şi evoluţia din biologie, se autoreglează. După un anumit timp lumea o să devină mai educată şi pe termen mediu şi lung va învăţa să facă cele mai bune alegeri, iar populiştii lipsiţi de profesionalism vor fi eliminaţi.

După cum spunea şi avocata Florynce Kennedy: “Freedom is like taking a bath — you have to keep doing it every day!”. Numai exersându-ne zi de zi libertăţile vom învăţa să profităm de ele la adevărata lor valoare.

Sunt ferm convins că mulţi dintre blazaţi vor susţine că e imposibil de schimbat sistemul, că eventualele costuri ale unei asemenea reforme a justiţiei ar fi mult prea mari, că nu are niciun rost să schimbăm ceva care merge cât de cât. Nu sunt de acord cu aceste opinii şi sunt sigur că dacă ne dorim cu adevărat putem să facem reforma justiţiei şi în România.

Cred că a venit momentul să stăm şi noi în faţa tancului.

Reguli de joc

Acest blog funcţionează după o regulă extrem de simplă. Cred că libertatea de expresie este un drept foarte important şi pe cale de consecinţă nu am de gând să cenzurez niciun comentariu pe care îl primesc. Fiecare este liber să scrie ce vrea, cât vrea şi cum vrea. Eu vă voi accepta toate comentariile. O singură menţiune, dacă un anumit comentariu mi se pare jignitor, conţine greşeli gramaticale sau pur şi simplu mi se pare prostesc şi irelevant îmi rezerv libertatea de a nu vă răspunde. Consider că după o anumită perioadă uscăturile se vor elimina singure. Acestea fiind spuse vă doresc lectură plăcută în continuare.

Categories: Uncategorized